Strategia Nationala in domeniul politicii de tineret pentru perioada 2015-2020 (Nota de fundamentare a Guvernului)
Nota de Fundamentare -HG nr.24/14.01.2015
Hotărâre 24/2015-01-14
Miercuri, 14 Ianuarie
Guvernul României pentru aprobarea Strategiei naţionale în domeniul politicii de tineret pentru perioada 2015-2020
Monitorul Oficial al României nr 68 din 2015-01-27
NOTĂ DE FUNDAMENTARE
la Hotărârea Guvernului nr. 24/2015 pentru aprobarea Strategiei Naţionale în domeniul politicii de tineret pentru perioada 2015 – 2020
Secţiunea 1 – Titlul actului normativ
Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea Strategiei Naţionale în domeniul politicii de tineret pentru perioada 2015 – 2020
Secţiunea 2 – Motivul emiterii actului normativ
Prima încercare de planificare strategică în domeniul politicii de tineret a fost realizată în România la sfârşitul anului 2001. Documentul intitulat Plan Naţional de Acţiune pentru Tineret – România (PNAT-R) avea în vedere o listă de 8 obiective, dintre care primele 4 reunite sub titulatura participării (economică, civică şi politică, culturală şi respectiv participare la educaţie), la care se adăugau alte 4 privitoare la: reducerea factorilor de marginalizare şi excludere, stimularea creativităţii, promovarea mobilităţii în spaţiul european şi optimizarea cadrului instituţional. De la aceasta până în prezent România nu a mai beneficiat de nici un document strategic privind politica în domeniul tineretului.
Strategia Națională de Tineret 2015-2020 își propune ca obiectiv susţinerea participării active a tinerilor la viaţa economică, socială, culturală şi politică a ţării, asigurând oportunităţi egale de acces la educaţie, ocupare şi condiţii de viaţă decente, cu o atenţie particulară orientată către tinerii care, din diferite motive, ar putea avea mai puţine oportunităţi.
Pe fond, documentarea realizată odată cu elaborării Strategiei Naţionale în domeniul politicii de tineret, a evidenţiat probleme critice pentru dezvoltarea României legate de valorificarea potenţialului uman pe care îl reprezintă tineretul. În acelaşi timp, noul interval de timp ce va fi destinat perioadei de implementare a noii strategii, respectiv anii 2015-2020 a avut în vedere faptul că la nivel naţional există în prezent un amplu proces de reconfigurare a tuturor politicilor publice, din toate sectoarele, în vederea pregătirii noii perioade de programare a Fondurilor Europene Structurale și de Investiții. De asemenea, în procesul de elaborare a Strategiei au fost avute în vedere obiectivele Programului de Guvernare 2013-2016 și țintele stabilite și asumate prin Strategia Europa 2020.
1.Descrierea situaţiei actuale
În România trăiesc mai mult de 6 milioane de tineri cu vârsta cuprinsă între 15 şi 34 de ani. Se constată o scădere continuă ca pondere în populaţie, de la 32,1% în 2003 la 28,6% în 2012, a tinerilor de 15-34 de ani, ca urmare a rezultatelor directe a mai multor factori: creşterea speranţei de viaţă, scăderea natalităţii şi emigrarea, ultimul fenomen implicând tinerii într-o proporţie mult mai ridicată decât alte grupe de vârstă. Rata de fertilitate în România se situa în 2011 la nivelul de 1,3, considerabil sub nivelul de 1,6 înregistrat în medie în UE-27.
Oricare ar fi metoda de estimare a sărăciei, copiii şi tinerii au fost constant în ultimele decenii, categoriile de vârstă cele mai expuse.
Mai mult de o treime dintre tineri sunt în risc de sărăcie sau excluziune socială, respectiv 40,3%, faţă de 24,3% în UE-28. Pe totalul populaţiei din România, riscul de sărăcie sau excluziune socială este considerabil mai scăzut, de 24,3%.
În România, 60% dintre tinerii între 18 şi 34 de ani locuiesc cu părinţii, faţă de 48,5% în UE-28. Se înregistrează cea mai ridicată pondere a populaţiei rezidente în locuinţe supra-aglomerate din UE-27, cu excepţia Ungariei.
Constrângerile pieţei muncii, tot mai dure pentru tineri şi lipsa accesului la soluţii de locuire independentă sunt printre factorii care conduc la amânarea deciziilor importante din sfera vieţii de familie. Vârsta la prima căsătorie a crescut între 1990 şi 2010 , de la 22 la 26 de ani pentru femei şi de la 25 la 29,1 ani pentru bărbaţi. Vârsta medie la prima naştere a crescut de asemenea considerabil, de la 22,4 ani la 26 de ani în acelaşi interval de timp. Ca urmare a crizei economice, aproximativ 1 tânăr din 10 declară că a trebuit să renunţe la educaţie, să amâne decizia căsătoriei sau pe aceea de a avea un copil.
Ocupare
Rata de ocupare[1] a populaţiei în vârstă de 20-64 ani în România (63.9% în 2013) este mai mică decât media Uniunii Europene (68.5% în 2012), ţinta naţională fiind de 70% până în anul 2020[2]. Pentru grupa de vârstă 30-34 de ani se înregistrează un nivel al ratei de ocupare apropiat de nivelul european (77,1% faţă de 77,5%), pentru toate celelalte grupe de vârstă (15-19, 20-24, 25-29), tinerii situându-se considerabil sub valorile UE-28:
– cu 8,4% rata de ocupare, tinerii de 15-19 ani sunt aproximativ la jumătatea nivelului european;
– evoluţia demografică negativă este unul din factorii de risc ai strategiei. În perioada 2000-2012 România a pierdut 5,7 puncte procentuale din rata totală de ocupare a populaţiei active (20 – 64 de ani), 8,7 puncte procentuale din rata de ocupare a forţei de muncă vârstnice 55 – 64 de ani şi 6,9 p.p. din rata de ocupare feminină de 20-64 ani[3].
– Ratele pentru tinerii care nu sunt cuprinsi in nici o forma de educatie, angajare sau formare (NEET) sunt ceva mai ridicate pentru femei decât pentru bărbați: în 2012, ratele au fost de 13,4% și respectiv 12,9% (total 13,1%)[4].
– doar ceva mai mult de 1 din 3 tineri români de 20-24 de ani sunt ocupaţi faţă de aproximativ jumătate dintre tinerii europeni;
– 67,5% dintre tinerii români de 25-29 de ani sunt ocupaţi faţă de 72,1% dintre tinerii europeni.
Tinerii din România au acces mai târziu şi în măsură mai mică la piaţa muncii, iar veniturile obţinute sunt mai scăzute. Astfel, România are cel mai ridicat nivel de sărăcie a tinerilor între 18-24 care lucrează: 30,7% dintre aceştia erau săraci în 2011 (pe ansamblul populaţiei angajate nivelul este de 19%) deşi au un loc de muncă în timp ce în UE valoarea este de 11,2%. Sărăcia salarială a tinerilor capătă un aspect şi mai îngrijorător dacă luăm în calcul faptul că este în creştere: în 2008, la începutul crizei economice, 23,1% dintre tinerii angajaţi erau săraci.
Tinerii ocupaţi în sectorul informal, în principal în agricultura de subzistenţă, constituie una dintre cele mai vulnerabile categorii sociale. Peste 40% din persoanele ocupate în sectorul informal sunt tineri de 15-34 ani.
Rata şomajului BIM pe ansamblul populaţiei este de 7%, nivel mai degrabă scăzut în contextul UE (anul 2012) în timp ce în rândul tinerilor sub 25 de ani se înregistrează o valoare alarmantă de 22,7%. Şomajul este mai mare decât la nivelul întregii populaţii active şi în grupa de vârstă 25-34 ani, respectiv 8.6%. Datele asupra şomajului la tineri la nivel regional arată că există diferenţe regionale semnificative, nivelul variind între 36,3% în regiunea Centru şi 11,9% în regiunea Nord-Est.
O mare parte a șomajului în rândul tinerilor este cronicizat, prelungindu-se pentru mai mult de 6 luni, astfel incidenta somajului de lunga durata in randul tinerilor atinge pragul de 59,9% în 2013.
În 2012, 16,8% dintre tinerii din România erau clasificaţi ca NEET (tineri de 15-24 ani, care nu sunt încadraţi profesional şi nu urmează niciun program educaţional sau de formare), faţă de 13,2% dintre tinerii din UE-27. După mai mulţi ani de declin la nivel european, ponderea s-a stabilizat în 2008, dar a crescut apoi ca urmare a crizei economice. Şi în România a avut loc o creştere a ponderii NEET, de la 11,6% în 2008 la 17,7% în 2011, la nivelul anului 2012 înregistrându-se o uşoară ameliorare a fenomenului.
Antreprenoriat
În România, 1 tânăr din 100 decide să înceapă o afacere pe cont propriu, faţă de 1 din 4 tineri în Cehia, Polonia sau Ungaria. Cele mai frecvente cauze invocate sunt lipsa banilor şi birocraţia. Statisticile la nivel european indică faptul că România acordă o importanţă redusă educaţiei antreprenoriale, astfel încât mai puţin de 10% din cei care au iniţiat şi dezvoltat o afacere au şi o bază teoretică în acest sens, comparativ cu media europeană de 30%.
Educaţie şi cultură
Rata de participare pentru toate nivelurile de educaţie a populaţiei cu vârsta între 15 şi 24 de ani este de 55,8%, ceea ce o plasează cu 5,2 puncte procentuale sub nivelul UE-27.
În 2012, rata de părăsire timpurie a şcolii de către tinerii între 18 şi 24 de ani era de 17,4%, în scădere nesemnificativă faţă de anul anterior, ţinta României pentru 2020 fiind de 11,3%. Aceştia au absolvit cel mult gimnaziul şi nu mai participă la nicio formă de educaţie sau formare, fiind expuşi riscului de şomaj şi inactivitate. Astfel, procentul tinerilor care nu se află cuprinşi nici în educaţie sau formare, nici în ocupare este cu o cincime mai mare decât cel înregistrat la nivel european. Mai mult de un tânăr din 5 părăseşte timpuriu învăţământul în regiunile Nord-Est şi Sud-Muntenia. Ratele cele mai ridicate de abandon şcolar, de peste 2%, se înregistrează la clasele de început ale ciclurilor de şcolarizare din ciclul obligatoriu, în ceilalţi ani de studiu abandonul fiind ceva mai scăzut.
Ponderea absolvenţilor de învăţământ terţiar în totalul populaţiei cu vârste între 30 şi 34 ani era de 21,8% în 2012 mult sub media UE-27 (35.8%); ţinta asumată de România în contextul Strategiei Europa 2020 este de 26,7%. De asemenea, pentru grupa de vârstă 25-29 ani se înregistrează o valoare mai scăzută comparativ cu media europeană de absolvire a învăţământului secundar superior şi terţiar.
În România există o corelare bună a sistemului educaţional cu piaţa muncii la nivel vertical, în sensul în care se înregistrează ponderi scăzute comparativ cu ţările europene ale angajaţilor supracalificaţi sau subcalificaţi în raport cu cerinţele locului de muncă, dar se înregistrează cea mai scăzută corelare orizontală, respectiv o pondere ridicată de absolvenţi care lucrează în alte domenii decât cele pentru care s-au pregătit.
Conform ţintelor asumate de România până în anul 2020, procentul de angajaţi cu vârste în 20 şi 34 de ani absolvenţi în ultimii trei ani ai sistemului de educaţie şi formare profesională ar trebui să fie de cel puţin 82%. Cele mai recente date statistice disponibile pentru anul 2011 indică un procent de 70,1%. Tendinţa înregistrată în ultimii ani este de scădere a numărul de absolvenţi cu vârsta cuprinsă între 20 şi 34 ani integraţi pe piaţa muncii.
În 2011, doar 1,6% din totalul populaţiei active a participat la programele de învăţare pe tot parcursul vieţii faţă de 8,9% în UE.
Analiza datelor statistice arată că în ceea ce priveşte învăţarea pe tot parcursul vieţii România se situează mult sub obiectivele stabilite. O privire mai atentă asupra ratelor de participare a forţei de muncă la sistemul de educaţie şi formare arată faptul că învăţarea pe tot parcursul vieţii are o relevanţă considerabil scăzută în România: doar 1,6% din forţa de muncă a participat la educaţie şi formare profesională în anul 2011, ceea ce demonstrează progrese extrem de scăzute în ultimii cinci ani. În perioada 2007‐2011, la nivelul ratelor de participare s‐a înregistrat o creştere de doar 0,3 puncte procentuale. Tinta UE este ca,in medie, cel puţin 15 % dintre adulţi ar trebui să participe la programe de învăţare pe tot parcursul vieţii.
Conform datelor Eurostat, procentul tinerilor cu vârste între 15 şi 24 de ani angajaţi care participau la o formă de educaţie formală sau nonformală a fost în 2011 de 2,1%,mai mic cu 11,4 pp decât media europeană.
Doar 10% dintre tinerii români au efectuat stagii de pregătire educaţională formală sau non-formală în afara graniţelor ţării, un procent scăzut în context european, media fiind de 14%, în timp ce în 10 ţări UE se înregistrează valori peste 20%. Doar 1 din 5 întreprinderi economice asigurau instruire pentru personalul lor în 2011, cu aproximativ 10% mai puţin decât în 2005.
Participarea tinerilor români la activităţi culturale este mai degrabă ocazională. Un sfert dintre tineri spun că nu citesc literatură niciodată; 8% fac acest lucru zilnic, 20% de 2-3 ori pe săptămână, 24% de 2-3 ori pe lună, în timp ce 20% nu citesc literatură decât de 2-3 ori pe an. 61% dintre tineri spun că nu merg deloc la teatru, operă, balet sau concerte de muzică clasică, 49% nu merg la cinematograf, iar 48% nu merg la concerte de muzică modernă.
România se află pe ultimul loc între ţările europene în privinţa frecventării concertelor şi a cinematografelor, puţin peste 60% dintre tineri făcând acest lucru în ultimul an. România se plasează printre ţările cu ponderi scăzute în context european de tineri care vizitează monumente, muzee sau galerii şi ale tinerilor care frecventează teatrul, opera sau spectacolele de dans…