Anii electorali au costuri economice, sociale și instituționale ridicate. Nu doar în România.
Intrate în spirala conflictului total, motivate de mizele politice imediate, Puterea și Opoziția se întrec în promisiuni și își radicalizează discursurile. Rezultatul: tensiuni sociale, măsuri macroeconomice populiste sau “doar” grăbite și eronate, creșterea deficitelor, încetinirea dezvoltării generale a societății, dezechilibrarea monedei naționale, neglijarea intereselor naționale strategice, fragilizarea statutului internațional al țării.
La o analiză obiectivă, în anul 2019, marcat de alegerile europarlamentare și prezidențiale, am resimțit toate efectele negative enumerate anterior.
Iar în 2020 urmează încă două rânduri de alegeri. Vor fi capabile Puterea și Opoziția actuale – cu coloraturi politice diametral opuse celor de la începutul acestui an – să învețe din erorile lui 2019?
Concret, va fi în stare Guvernul Orban să reziste mizelor electorale mai bine decât Guventul Dăncilă? Dar Opoziția PSD va fi capabilă să asume poziții mai constructive decât au făcut-o PNL și USR? Iar președintele Iohannis, cu mandatul proaspăt reînnoit, va fi mediatorul consacrat de Constituție de care societatea românească are atâta nevoie?
Îmi doresc sincer ca, în ciuda semnelor care se manifestă deja, răspunsul la toate aceste întrebări să fie pozitiv, iar la finalul lui 2020 să consemnăm o premieră absolută: un an electoral din care societatea, economia și instituțiile noastre au ieșit mai întărite.
Cât despre 2019, cu toate convulsiile, excesele și frivolitățile sale, sper să își epuizeze potențialul conflictual odată cu sfârșitul acestei luni.
Text publicat luni, 30 decembrie de Profesor Dan Voiculescu pe blogul personal