Încet, dar sigur, dezbaterile publice din România sunt monopolizate de mizele electorale imediate. Războiul politic a devenit, în aceste zile, o nouă “epidemie”.
În vacarmul general (în care partenerii de ieri devin azi adversari pentru a se împăca în prima zi de după alegeri – din păcate, dezbaterea politică din România iese doar foarte rar din sfera demagogiei!) situația sistemului de învățământ din România pare să nu mai intereseze pe nimeni.
Cu mai puțin de o lună înainte de începerea școlilor, nu există încă o strategie clară referitoare la modalitatea în care se va studia în noul an școlar. Transferarea responsabilității acestei decizii dinspre ministerul de resort spre autoritățile locale pare doar o formă de a evita un “subiect fierbinte”.
În situații excepționale, este firesc ca primariile să poată propune abordări specifice, dar ministerul are responsabilitatea de a asigura un cadru general unitar pentru funcționarea sistemului național de educație prin decizii clare și transparente, comunicate în timp util.
Suntem în 20 august și, la acest moment, există încă foarte multă confuzie în rândul elevilor, al părinților și al personalului didactic cu privire la noul an școlar.
Este necesar să ne stabilim, măcar în al doisprezecelea ceas, care ne sunt prioritățile. Reamintesc că, înainte de alegeri, ar trebui să înceapă școala.
Va începe? În ce condiții?