Într-o societate cu adevărat democratică, conflictele electorale se opresc la finalul campaniei. În ziua votului se lansează mesaje de încurajare a participării la procesul electoral. După anunțarea rezultatelor, învinșii își recunosc statutul, iar învingătorii își asumă responsabilitatea pentru de toți cetățenii, inclusiv pentru cei care nu i-au votat.
În schimb, în România, după deceniul negru 2005-2014, marcat de abuzurile regimului Băsescu, cel care a dezintegrat fragila noastră democrație (protocoale secrete pentru controlul justiției, tăieri neconstituționale de pensii, sfidarea voinței liber exprimate de 87% de români la referendumul pentru demitere din 2012), conflictul nu se termină niciodată.
Rezultatul votului democratic este contestat din toate direcțiile, adversarii sunt amenintați cu eliminarea din viața publică, mesajele de intoleranță sunt proiectate de la dreapta la stânga și invers. La nici 48 de ore dupa încheierea votului din 27 septembrie 2020, toate aceste manifestări nocive pentru democrație au monopolizat agenda publică din țara noastră.
Astfel, pentru mize ridicole, irelevante raportându-ne la interesul național, se promovează iresponsabil o neîncredere generală în procesul electoral democratic. Nu e un fenomen nou. În istoria României, regăsim alte câteva perioade similare. Spre exemplu, dictatura lui Carol al II-lea, urmată de cea legionară, au devenit posibile pe fondul decredibilizării mecanismelor democratice. Garda de Fier și-a construit efemera popularitate cu un discurs intolerant și cu metode violente care mergeau până la eliminarea fizică a adversarilor. Inclusiv comunismul a avut nevoie, la început, de compromiterea democrației.
Învățăm din istorie sau ne pregătim să o repetăm?
O națiune alimentată sistematic cu ură și neîncredere va ajunge să urască democrația, liderii politici, instituțiile fundamentale și, cel mai grav, să se urască pe sine. Să se dezintegreze în tabere ostile, decise să se anihileze reciproc. Iar în astfel de contexte, mișcările extremiste câștigă majorități, preiau controlul și produc regrese istorice tragice.
Asumând realitățile obiective imediate, consider că este responsabilitatea fundamentală a tututor liderilor politici și instituționali ai României – apolitici, de dreapta sau stânga – să-și rezolve echilibrat și constructiv disputele. Cei care au indicii că la alegerile din 27 septembrie s-au comis erori sau tentative de fraudă electorală, să apeleze firesc la autorități, dar fără agresivitate și excese, demonstrând încredere în instituțiile publice.
Altfel, dacă vom continua să semănăm vânt, vom culege o furtună care ne va proiecta – a câta oară? – în afara lumii civilizate. Vom fi, din nou, speriați, abuzați, pierduți în neantul aflat dincolo de limitele democrației.