Potențialul nociv al fenomenului fake news este uriaș, iar raportarea iresponsabilă la Pandemia de Covid19 este elocventă în acest sens. Rezultatul exceselor și dezinformărilor generate din ambele direcții (“conspiraționiști” și “alarmiști”) se concretizează, în fiecare zi, în vieți pierdute și în îmbolnăviri care s-ar fi putut preveni printr-o atitudine mai echilibrată și responsabilă.
Efectul unor informații de tipul “virusul nu există” și “virusul este peste tot, nimeni nu scapă” este similar: determină o respingere a măsurilor de protecție cu efecte dramatice asupra sănătății și siguranței populației.
Analizând lucid această realitate, înțelegem că este responsabilitatea tuturor instituțiilor media profesioniste să-și stabilească, prin dialog și cooperare, standarde de profesionalism care să reducă semnificativ ponderea fenomenului “fake news”.
Pentru a evita atât spirala tabloidizării (excesele unei surse media creează presiune și pe celelalte, “să ridice miza”), cât și arbitrariul unor forme de cenzură impuse de autorități, consider că instituțiile de presă (TV, radio, online, print) și-ar putea delimita principii deontologice care să asigure atât deplina libertate editorială, cât și un autentic respect pentru adevăr și societate.
La fel ca multe alte categorii profesionale din România, și presa națională are nevoie de o formă proprie de asociere, care să funcționeze transparent și aplicat, fără pretenția ridicolă ca ar împărți dreptatea sau ar deține adevărul absolut.
Concurența nu exclude respectul în interiorul breslei. Asumarea unor principii nu atenuează dreptul la perspective diferite asupra realității transmise publicului.
Iar pentru dependenții de fake news, care vor transforma și această analiză într-o “încercare a mogulului de a influența presa”, o precizare elementară: o astfel de asociere profesională ar constitui, inclusiv, o consolidare a statutului jurnaliștilor în raport cu cei care dețin instituții media.