În fiecare an, venirea ploilor aduce același prăpăd! Case luate de viituri, alunecări de teren, localități întregi paralizate. De fiecare dată același inventar de probleme, în cam aceleași locuri.

Refuzăm, se pare, să învățăm ceva din experiențele acestea, care se repetă în fiecare an, iar consecințele sunt -deloc de mirare!- aceleași. Avem comunități care așteaptă ajutorul autorităților, autorități care ori se mișcă prea încet ori ridică din umeri. Ce nu avem este un plan serios!

În loc să încercăm, de fiecare dată, să cârpim câte ceva, încercând să atenuăm efectele, n-ar fi mult mai rațional să intervenim asupra cauzelor? Atât la nivelul autorităților locale, cât și la nivel central ar trebui să existe o situație a zonelor expuse, a zonelor de risc. Iar pentru fiecare dintre aceste zone, dincolo de planul de intervenție în caz de calamitate, este nevoie de un plan solid de rezolvare a cauzelor.

Nu ne lipsesc nici competențele, nici resursele care să ne permită să identificăm localitățile vulnerabile, cauzele acestei vulnerabilități, iar în baza acestei analize să elaborăm un plan de acțiune. Ceea ce, se pare, ne lipsește, este viziunea!

Discutăm despre defrișări ilegale, despre construcții (nu de puține ori autorizate!) în perimetre inundabile, despre lipsa lucrărilor de hidroameliorații sau despre lipsa necesarelor îndiguiri. Și avem discuțiile acestea în fiecare an, în aceleași locuri. Autoritățile dau vina pe cetățeni, cetățenii pe autorități. Dar aici nu despre pasarea vinovăției este vorba, ci despre identificarea soluțiilor care să reducă riscul apariției unor asemenea situații.

Dacă este nevoie de cadru normativ – și este nevoie – atunci să intervenim în plan normativ. Dacă se impun măsuri administrative, atunci ce ne împiedică să le luăm? Avem specialiști, să-i punem la treabă!

Cum spuneam, e nevoie doar de un dram de viziune!

Nu putem avea un plan național pentru limitarea efectelor inundațiilor?