Situația doamnei Lenuța Hortilă căreia i se refuză dreptul de a-și lua rămas bun de la soțul decedat este intolerabilă și subliniază o acută problemă în perioada pandemiei: există tendința, în special în abordările oficiale, de a ne raporta la tragediile semenilor noștri ca la simple elemente statistice.
Se actualizează zilnic bilanțul victimelor, dar începe să se uite că în spatele cifrelor sunt OAMENI – părinți, copii, soți – care, pe lângă cumplitele încercări cauzate de virus, se lovesc și de indiferența celor care ar trebui să îi ajute.
Înţelegând oportunitatea restricţiilor impuse din motive sanitare, este în egală măsură, absolut necesar să găsim şi soluţii punctuale pentru probleme particulare. Cazul doamnei Hortilă nu este, din păcate, singular. Au fost, sunt şi vor mai fi situaţii similare. Nu foarte multe, sper, dar fiecare dintre ele generează o nesfârşită suferinţă şi un copleşitor sentiment de frustrare şi nedreptate.
Dincolo de soluțiile generale, autoritățile trebuie să dovedească viziunea de a găsi rezolvări concrete pentru situațiile speciale. Acționând cu decență, empatie și umanism, se impun decizii instituționale imediate. Luând toate precauțiile recomandate, cetățenilor români confruntați cu tragedii familiale trebuie să li se ofere cel puțin șansa unui ”rămas bun”.
Sigur, o astfel de abordare va implica și anumite eforturi instituționale suplimentare, dar beneficiul BINELUI făcut și restaurarea încrederii în instituțiile publice justifică, fără îndoială aceste eforturi.