Criza actuală dovedește, mai mult decât oricând, importanța competenței în politică. Dacă, astăzi, România are o șansă să administreze epidemia de Covid19, acest fapt se datorează, în principal, acelor câțiva profesioniști care își cunosc foarte bine meseria și care și-au putut asuma responsabilitatea unor decizii dificile.
În “Societatea umanistă”, lucrarea în care am elaborat nucleul doctrinei politice umaniste, susțineam concret că politica trebuie făcută de oameni serioși, împliniți pe plan personal și profesional, dispuși și capabili să se intereseze real de problemele celorlalți.
Pentru a fi înțeleasă utilitatea acestui principiu fundamental, preluat, la nivel de obiectiv, de Partidul Puterii Umaniste (social-liberal), voi face două clarificări esențiale: ce înseamnă “oameni serioși”; de ce oamenii serioși pot deveni cei mai eficienți lideri politici și administrativi.
Oamenii serioși sunt persoanele înzestrate cu inteligență, responsabilitate, pragmatism și hărnicie, care și-au construit, prin forțe proprii, un drum personal incontestabil: au creat o afacere de la zero; au administrat o comunitate cu rezultate pozitive concrete; au obținut rezultate semnificative în domeniul educațional, în zona civică sau a propriei profesii.
Pentru oamenii serioși politica nu este o “oportunitate de căpătuială”, ci o modalitate de a contribui la binele societății în care și-au clădit succesul personal. Nevoia lor de a-i ajuta pe ceilalți nu este un slogan sau o formă de egoism camuflat, de ipocrizie, ci o necesitate pe drumul propriei deveniri.
Deși, aparent, “serioși” pot fi doar cei care au ajuns la o anumită vârstă și-au acumulat o experiență considerabilă, realitatea ne demonstrează obiectiv că sunt și persoane tinere care și-au găsit drumul, care au obținut performanțe remarcabile încă de la 20-25 de ani sau care au ambiția și capacitatea reală de a le obține.
“Seriozitatea” nu depinde de vârsta din buletin, de sumele din cont sau de titlurile asociate numelui, ci de cei 7 ani de acasă, de încrederea în forțele proprii, de forța morală de a rezista compromisului, de tenacitatea de a duce la capăt tot ce-ai început, de creativitate, speranță și omenie.
De ce “oamenii serioși” pot deveni cei mai eficienți lideri politici și administrativi? Sunt numeroase argumente, voi prezenta doar trei pe care le consider fundamentale:
- Oamenii serioși, împliniți pe plan personal, nu intră în politică pentru a se îmbogăți, pentru a transfera resursele comunității în propriile buzunare, pe scurt, pentru a se “căpătui”.
- Oamenii serioși și-au demonstrat deja competența, responsabilitatea și capacitatea de-a multiplica binele și prosperitatea.
- Oamenii serioși sunt real interesați să-și pună resursele și experiența în slujba comunității, pentru a realiza un bine general mai înalt decât interesele individuale – pe care ei și le-au rezolvat deja.
Asa cum doctrina umanistă iese din tiparul “stânga” – “dreapta”, interese comunitare vs interese individuale (delimitări care sunt depășite în actuala etapă istorică), la fel și liderii politici umaniști trebuie să iasă din tiparul “claselor sociale” definite de profesie, proprietate, venit, mediu de rezidență sau avantaje/dezavantaje moștenite.
Liderii umaniști ar trebui să fie, înainte de toate, oameni serioși. Fie că sunt medici, profesori sau avocați, mici întreprinzători sau acționari la grupuri economice multinaționale, fermieri sau meseriași pricepuți la care trebuie să te programezi cu 6 luni în avans, funcționari cinstiți, mândri de familia și meseria lor, toți au câteva însușiri în comun:
- sunt competenți în domeniul lor de activitate;
- își construiesc viața și cariera cu propriile puteri;
- au convingeri morale puternice, care îi țin pe drumul drept și îi feresc de ispita scurtăturilor îndoielnice. Au Demnitate, Onoare și Curaj.
Și o ultimă precizare: seriozitatea și împlinirea (anterioară intrării în politică) liderilor politici sunt garanția împlinirii întregii societăți.
Când oamenii serioși, care știu să facă binele, vor ajunge în poziții de înaltă responsabilitate socială, vor schimba, în bine, societatea pe care o conduc.
Suma valorilor individuale determină valoarea întregii societăți.