Am văzut o știre cumplită despre o mamă care și-a omorât în bătaie bebelușul de 8 luni.

Gestul a fost atroce. Foarte probabil femeia aceea are tulburări psihice grave. Dar cum de-a fost lăsată să ajungă să comită o asemenea faptă?

Nu știau cei apropiați, familie, vecini, de starea în care se afla?

Dar persoanele cu o minimă autoritate care o cunoșteau n-au văzut nimic? Femeia aceea a născut într-un spital, nu într-un șanț! N-a observat niciun medic, nicio asistentă că prezenta anumite dezechilibre psihice?

Sunt convins că au observat, un om nu devine peste noapte criminal. Depresia postnatală poate avea multe efecte nedorite, dar nu poate explica, fară alte probleme psihice, lovituri aplicate sălbatic propriului copil.

Indiferența ucide. Din motive complexe, în societatea noastră foarte mulți s-au deprins să închidă ochii. Să întoarcă privirea. Să ridice din umeri și să-și spună “nu e treaba mea”! “De ce să mă leg la cap, daca nu mă doare?”

De ce? Pentru că azi sau mâine, ceva o să ne doară pe fiecare. Nu trăim izolați. Depindem unii de alții. Propriul bine depinde și de binele celuilalt. Suferința unuia poate deveni, mai devreme sau mai târziu, și suferința noastră.

Suntem responsabili pentru durerea celuilalt.

Responsabilitatea civică ar trebui învățată, simplu și practic, încă din scoală generală! Ce faci când vezi o persoana căzută pe trotuar? Treci pe lângă ea sau încerci s-o ajuți?