Umanismul pragmatic nu este o variantă românească a unor alte concepții umaniste existente în lume, ci este o concepție originală, cu un profil propriu, apărut din examinarea problemelor actuale.

Umanismul pragmatic propune un nou tip de societate, dincolo de socialism sau capitalism: o societate a armoniei, cooperării și respectului egal pentru binele public și cel individual.

Pentru umanismul pragmatic, capacitatea umană de a crea este atributul fundamental, iar omul nu este o valoarea statistică, ci elementul esențial al societății.