Constrângerile sanitare, sociale și economice generate de Pandemie, suprapuse peste tensiunile politice produse de alegerile locale și parlamentare, creează o presiune uriașă asupra echilibrului democratic.
Confruntate cu o situație generală extrem de complicată și cu un grad de incompetență individuală – alarmantă în anumite cazuri – instituții fundamentale își ratează menirea, determinând un val uriaș de dezamăgire populară.
De exemplu, managementul catastrofal al sistemului național de învățământ – incapabil să-și asume responsabilitățile firești și să asigure mijloacele necesare educației online, nici după 8 luni de la începutul Pandemiei – generează revoltă în rândul elevilor, al studenților și al părinților.
Iar în asemenea contexte – de fiasco instituțional – apar mișcările extremiste, populiste, care câștigă rapid susținere în detrimentul forțelor democratice.
De la precedentul mișcării legionare din perioada premergătoare celei de-a doua conflagrații mondiale, până la succesul mișcărilor radicale și xenofobe din perioada 2000 sau regimul discreționar impus de Băsescu Traian după criza economică din 2008, avem nenumărate exemple de abateri grave de la echilibrul și valorile democratice în contextul unor tensiuni majore.
Din păcate, acest an electoral 2020, în care ne confruntăm cu Pandemia de Covid19, reprezintă încă un vârf al vulnerabilității democrației românești în raport cu populismul extremist.
În aceste condiții, după o experiență de viață consistentă – cu 30 de ani trăiți în socialism și încă 30 de ani în capitalism – înțelegând că vulnerabilitățile democrației sunt constant exploatate de reflexele totalitare, apreciez că este responsabilitatea tuturor forțelor politice democratice, indiferent de diferențele doctrinare, să își desfășoare echilibrat competiția electorală, delimitându-se ferm de abordările intolerante, alimentate de excese retorice care compromit democrația în ansamblu.
Spre exemplu, dincolo de preferințele personale și de interesele politice conjuncturale, Președinția României sau Curtea Constituțională sunt instituții esențiale care trebuie respectate inclusiv atunci când deciziile acestora contravin unor obiective electorale.
În caz contrar, dacă principalele forțe politice vor rămâne în logica unui “război total” autodistructiv, extremismul va câștiga teren semnificativ, inclusiv în viitorul Parlament.