În contextul Zilei Copilului, 1 iunie, au fost difuzate ieri mai multe “știri de sezon”, printre care și una de-a dreptul alarmantă: conform Institutului Național de Statistică, în anul 2020 “numărul născuţilor-vii înregistraţi la oficiile de stare civilă din România a fost de 178,63 mii copii, cel mai mic număr de născuţi-vii din 1930 până în prezent”!
Un record negativ de asemenea proporții – cel mai redus număr de nou născuți din ultimii 90 de ani! – cu majore implicații sociale, economice și culturale, ar trebui să nu lase indiferent pe nimeni. Din păcate, deși am căutat câteva ore bune, nu am identificat nicio reacție, la nivel instituțional, referitoare la tema menționată.
Sunt foarte mulți ani de când mă număr printre cei care avertizează asupra crizei demografice care poate cauza, în următorii 15-20 de ani, reducerea populației României până la cel mult 12-14 milioane de locuitori.
Concret, încă din 2010, în calitate de senator, am inițiat o Lege privind susținerea natalității care conținea soluții simple, clare și pragmatice, precum scutirea de la plata impozitului pe salariu pentru părinții din familiile cu cel puțin trei copii. Din păcate, jocurile politice și ambițiile obscure au blocat acel proiect.
Totuși, învățând din greșelile trecutului și asumând responsabilitatea de a preveni diluarea până la dispariție a națiunii române, încă mai pot fi de folos măsuri concrete și imediate pentru a determina un spor natural pozitiv.
Miza este națională, fără culoare politică, fără interese de partid. Înțelegând această realitate, am speranța că, așa cum au mai făcut-o în alte câteva momente decisive din ultimii 30 de ani – ex. aderarea la UE și NATO – toate forțele politice din România vor decide, în ceasul al doisprezecelea, să susțină solidar soluțiile normative necesare pentru a consolida eficient natalitatea.
Este posibil un Pact Național pentru consolidarea natalitătii?