Proiectul de lege al Guvernului privind carantinarea și izolarea persoanelor care prezintă risc epidemiologic și biologic, apărut în contextul epidemiei de COVID-19, chiar și în forma sa amendată, ridică mai multe probleme. Proiectul urma să intre la vot în Senat în această seară.
Voi încerca, punctual, să vorbesc despre câteva dintre aceste probleme.
Important de reținut este faptul că proiectul are avize favorabile de la Consiliul Legislativ și din Comisia pentru sănătate și familie, însă a primit aviz NEGATIV la Comisia pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale.
Art.4 Măsurile se aplică pentru grupurile populaţionale care sunt susceptibile de a prezenta risc epidemiologic si biologic pentru sănătatea publică.
Măsurile se aplică de către Comitetul Național pentru Situații de Urgență, iar in cazuri individuale prin decizie motivată a Direcției de Sănătate Publică pentru fiecare persoană identificată, decizie care va conține mențiuni cu privire la data si emitentul actului, numele si datele persoanei carantinate, durata măsurii si calea de atac prevăzută de lege. Măsurile şi grupurile populaționale se stabilesc de către Comitetul Național pentru Situații Speciale de Urgență în baza propunerii Grupului de suport tehnico – ştiinţific privind gestionarea bolilor înalt contagioase pe teritoriul României.
Art.5 Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale pot pune la dispoziţie spaţii special desemnate pentru persoanele aflate în carantina.
Carantina în spaţii special desemnate de către autorităţile competente se realizează în următoarele situaţii:
– în situaţia în care persoanele pentru care se instituie măsura de carantina declară că nu îşi pot asigura condiţiile de separare fizică la domiciliu sau locaţia declarată.
– în situaţia nerespectării măsurii de carantina la domiciliu sau în locaţia declarată.
Persoanele care nu au respectat măsura de carantina la domiciliu sau în locaţia declarată au obligaţia de a suporta cheltuielile carantinării în spaţiile special desemnate.
Art.6 Situaţiile de risc epidemiologie si biologic pentru care se instituie măsurile prevăzute sunt următoarele:
-epidemie declarata prin ordin al Ministrului Sănătăţii;
-urgenţa de sănătate publica de importanta internaţionala, certificată prin hotărârea Comitetului Național pentru Situații de Urgență,în baza declaraţiei OMS;
-pandemie declarată de OMS și certificată de către Comitetul Național pentru Situații de Urgență;
-în caz de risc biologic sau epidemiologic iminent identificat şi constatat de structurile aflate în coordonarea Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă sau de către instituţiile aflate în subordinea Ministerului Sănătăţii
Prin excepţie, în situaţia în care, într-un caz individual, un medic constată riscul de transmitere a unei boli infectocontagioase cu risc iminent de transmitere comunitară, acesta poate decide izolarea persoanei în unitatea sanitară şi informează direcţia de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti, pentru maxim 24 de ore. -dispozitie contestată întrucât presupune supraîncărcarea cu obligaţii aproape anti-sociale a medicilor care vor devein responsabili de trimiterea în izolare/carantină a persoanelor suspecte,ceea ce excede competenţei acestora.
Art.7 Carantina persoanelor în spații special desemnate, la domiciliu sau la o locație declarată se instituie pe baza datelor științifice oficiale, cu privire la persoanele suspecte de a fi infectate sau purtătoare ale unui agent patogen, care:
-sosesc din zone în care riscul epidemiologie este ridicat, pe baza datelor epidemiologice transmise la nivel naţional, european şi internaţional de către organismele competente în domeniu;
-au intrat în contact direct cu persoane confirmate cu o boala infectocontagioasă. – NU se face diferenţierea între persoane simptomatice/asimptomatice.Nu corespunde dispoziţiilor CEDO,care prevad faptul că detenţia unei persoane trebuie să constituie mijlocul de ultimo resort în vederea împiedicării transmiterii bolii.
Bunurile suspecte de a fi contaminate, sunt carantinate până la decontaminare sau distrugere, după caz, conform prevederilor legale in vigoare. – Măsura este una contestată,posibil să fie eliminată în urma examinării de către Comisia Juridică din Senat
Nu pot fi carantinate bunurile de folosință personală aparținând persoanelor internate sau aflate în carantină sau izolare. În cazul distrugerii bunurilor, proprietarul acestora va fi despăgubit, din bugetul Ministerului Sănătății.
Carantina zonală se instituie pentru persoanele aflate și activitățile derulate în perimetrul afectat de situațiile de risc epidemiologic sau biologic prevăzute la art.6.
Pentru persoanele asimptomatice, purtatoare de agent patogen, izolarea se va realiza la domiciliu sau locatia declarată, cu exceptia situatiilor in care, pe baza datelor stiintifice oficiale referitoare la tipul agentului patogen, calea de transmitere, si rata de transmisibilitate, se impune izolarea acestor persoane in unitatile sanitare, prevăzute prin hotărâre a Guvernului.
Când măsura izolarii a fost luată față de o persoana bolnava în a cărei ocrotire se află un minor, o persoană pusă sub interdicție, o persoană căreia i s-a instituit tutela sau curatela ori o persoană care, datorită vârstei, bolii sau altei cauze, are nevoie de ajutor, autoritatea competentă este încunoștințată, de îndată, în vederea luării măsurilor legale de ocrotire pentru persoana respectivă. – O altă măsură contestată,aduce atingere drepturilor omului prin separarea forţată,fără fundament juridic.
Art.15 alin.3 Pe durata instituirii măsurilor în domeniul sănătății publice, în situații de risc epidemiologic și biologic, detașarea pe durată limitată, de maxim 30 de zile, a personalului medical, paramedical și auxiliar specializat, se face, prin ordin al ministrului sănătății, al Comandantului acțiunii sau, după caz, al conducătorului instituției. Solicitarea detașării personalului se face de către Direcția de Sănătate Publică sau Inspectoratul pentru Situații de Urgență din județul în care s-a constatat deficitul de personal. Pe perioada detașării sunt asigurate cazarea, masa și transportul detașatului din bugetul instituției care beneficiază de serviciile personalului detașat, al unității administrativ teritoriale sau al Ministerului Sănătății, după caz. Ordinul de detașare poate fi atacat, în termen legal, la instanța de contencios administrativ. – Din nou, o măsură vehement contestată, are în vedere detaşarea personalului medical şi auxiliar fără acordul acestuia.