Conform unui raport Eurostat preluat și de media din România, doar 40% dintre vârstnicii din țara noastră au folosit internetul în ultimele trei luni. Această cifră, care ne plasează spre finalul clasamentului european, nu este deloc întâmplătoare.
Ținând seama că, spre exemplu, în mediul rural (locuit, în principal, de pesoane în vârstă) avem încă foarte multe localități în care lipsesc canalizarea, asfaltul și rețeaua centralizată de apă potabilă, iar, în anumite cătune, “încă nu a ajuns” nici măcar curentul electric – în 2021! – nefamiliarizarea seniorilor României cu utilizarea internetului este pe deplin explicabilă. Dar nu și tolerabilă!
Dincolo de sufocanta grijă a zilei de mâine, în care procurarea hranei și a medicamentelor rămâne o uriașă provocare, singurătatea este marele adversar al bătrâneții. Lipsiți de mijloace materiale, deplasându-se tot mai greu, părinții și bunicii generațiilor active par condamnați la uitare și izolare.
În aceste condiții, conexiunea la internet și deprinderea abilităților necesare utilizării acestuia, pot deveni adevărate ferestre spre lume, oferind seniorilor șansa de a fi conectați, chiar și de la distanță, cu cei apropiați. De exemplu, un apel video pe whatsapp în care își pot vedea copiii și nepoții, în timp real și fără costuri suplimentare, poate face diferența între bucurie și disperare.
În consecință, urmând exemplul statelor dezvoltate din nord-vestul Europei, în care peste 90% dintre persoanele de vârsta a treia folosesc constant internetul, consider că este esențial ca România să creeze o strategie concretă care să le ofere și seniorilor săi aceeași posibilitate.
În principiu, trebuie să se rezolve trei necesități concrete: garantarea conexiunii la internet, înlesnirea achiziționării unui dispozitiv electronic și asigurarea unei minime informări asupra modalităților de utilizare.
Am convingerea că, prin implicarea autorităților centrale și locale, cu sprijinul televiziunii și radioului public pentru zona de “educație informatică pentru seniori”, s-ar putea realiza o creștere exponențială a frecvenței utilizării internetului de către acest segment al populației.
Totodată, ar putea fi evaluată posibilitatea acordării unui “tichet de internet”, care să îi ajute pe seniori (persoane cu vârste de peste 60 de ani să acopere costurile conexiunii și ale dispozitivului electronic. O astfel de măsură, pe lângă evidentul beneficiu social și educațional, ar putea constitui și o modalitate de stimulare a antreprenorilor locali din zona IT.
Știu bine că orice propunere care rupe ritmul inerțiilor curente este receptată cu rezerve și neîncredere. E mai ușor să spui “nu se poate”, “nu există resurse logistice disponibile”, “nu le trebuie bătrânilor internet”, decat să demarezi un program național ambițios. Reamintesc, însă, că niciun progres semnificativ nu se poate realiza fără un efort pe măsură.